Imi este dor de el in fiecare secunda si sper ca acolo unde este ma iubeste la fel ca si atunci cand era cu noi si ca Il va ruga pe Dumnezeu sa ne pazeasca, pe mine si pe mama. Te iubim tati iti multumim pentru amintirile frumoase pe ni le-ai lasat in minte si suflet.
"Voiam s-ating cu gandul meu
Frumosul camp cu viersuri
Dar m-am lovit de-un curcubeu
Ce vine din abisuri.
M-am inchinat si-am sarutat
Arcada stravezie
Ce-a zamislit si-a intrupat
Luceafaru-n poezie.
Cobori incet Luceafar sfant...
Cand te cinstesc in soapte
Si-arunca-ti germenii in vant
Sa creasca stihuri coapte.
Te-ai inaltat printre stejari
Ce-au dat a lor tarie
Sa cresti inalt cu ramuri mari,
Sa urci in vesnicie.
Toti te dorim si esti in noi
Prin viersuri poleite.
Copac frumos cu frunze moi,
Cu ramuri aurite.
Iar daca ramul tau cel bland
Fereastra mi-o alina
E ca sa-mi tina vie-n gand
Figura ta senina.
Sa-nalt smerit o ruga apoi
O ruga-ndurerata:
Luceafar sfant cobori la noi
Nu te-om uita vreodata."
Tata (Aurelian Parvu)
Nici noi nu te vom uita vreodata tata!
duminică, 26 august 2012
joi, 9 august 2012
Dor de tine, dor de mine, dor de noi, dor de vara dulce caldă...
 ...dor de ploaia prin care alergam, dor de norii care mă acopereau,
...dor de câmpul verde din faţa mea,dor de văile tale,
...dor de dealurile tale semeţe, dor de râpele lor pe care mereu le escaladam, dor de drumul care ducea către casa noastră,
...dor de potecile lui, dor de poarta noastră verde si mare,
...dor de ograda noastră, dor de cântarea cristalină a păsărilor, dor de copacii care cu drag mă-nbrăţişau, dor de şoaptele lor dulci,
...dor de vişini mei acri, dor de prunii albi ce-nbrăcau grădina, dor de paşii mei repezi prin roua dimineţi, dor de mirosul aerului proaspăt,
...dor de mirosul ierbii care mă-nbăta, dor de mirosul frunzelor de nuc care mă-nprospăta, dor de frunzele de salcâm care-mi umpleau mâinile,
...dor de frunzele mari de porumb în care mereu mă pierdeam şi de mătasea lor pe care mereu o modelam,
...dor de via care mereu mă ascundea, dor de florile sălbatice în care mă odihneam,
...dor de pământul galben de sub picioarele mele, dor de apa după care mereu-nsetam, dor de gustul mărului care mereu mă face să lăcrimez,
...dor de cimentul fântânii mele care mereu mă răcorea vara, dor de dimineţele reci, dor de serile lungi, dor de liniştea de atunci,
...dor de tot, atât de dor...dor să-mi ieşi în faţă, dor să mă-ntâmpini cu dor, dor să mă ţii în braţe, dor să-mi spui că ţi-a fost dor de mine,
...dor de mâinile tale, dor de vocea ta, dor de poveştile tale, dor de serile noastre, dor de soba noastră şi de trosnetul lemnelor până noaptea târziu,
...dor de focul ei cald, dor de camera noastră,dor de scările casei unde mereu îmi spălam picioarele,
...dor de prispa unde ţopăiam mereu, dor de laptele tău afumat,dor de mătura pe care mă aşezam să-l mânânc,
...dor de trandafirul roz din fata casei noastre, dor de scara de care mereu mă temeam,
...dor să te văd supărată, dor să-ţi aud râsul, dor să mă cerţi,
Mi-e dor de noi, atât de dor, mi-e dor de ACASĂ, aşa cum tu mă făceai să mă simt, dor de poveştile cu stele, dor de luna ce acoperea tot, dor de negrul nopţii de-atunci ce mă-nspăimânta, dor de siguranţa ce mi-o dădeai...
Nu cred că ţi-am spus-o atunci dar să ştii că mult te mai iubesc şi mi-e un dor...de tot...mă aşez lângă crucea de la câpătâiul tău şi ştiu că acolo jos îngropat cu tine e zâmbetul meu de-altădat.
(Maria)
Articol de pe: www.ortodoxiatinerilor.ro : http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea/special/18902-dor-de-tine-dor-de-noi.html
|
sâmbătă, 4 august 2012
A se citi cu mansuetudine
Ce pozitie nedemna de a vorbi de lucruri mari am in acest moment: intinsa in pat, prada gravitatiei terestre, cu gambele ridicate jucaus la 90 de grade, incrucisate intre ele. Iertare Creatorului nostru pentru lenea mea patimasa. Sunt neputincioasa dar totusi am ceva de spus. Ca oricine in aceasta lume. Chiar am constatat ca exista asa multi oameni care se pricep la vorbe. Foarte multi. Imi redescopar vechi prieteni care impletesc cuvinte frumoase in propozitii interesante. Am impresia uneori ca si sufletul lor e la fel, frumos si interesant. Poate ca e desi nu il conditioneaza nimic. Simt deja ca logica initiala se transforma intr-o subiectiva dorinta de a "trancani" la acest perete gol. Desi, marii scriitori (si micii) au "trancanit" in fata filelor goale, inchisi intre 4, 5 pereti, trudind sa culeaga reusite idei din mintea lor inzestrata si bine educata. Ce indrazneala sa compar randurile acestea izvorate dintr-o inspiratie temporara care nu imi apartine cu marile scrieri ale unor maini ce au tocit penite si stilouri, ce au sadit cultura in primavara vietii ca sa o poata culege in toamna existentei, care au muncit si au iubit cuvantul frumos. Sa le multumim dar acestor oameni ca ne-au impartasit gandurile, scrierile, deosebitele povesti si poezii care ne-au consolidat uneori ideile proprii si care au pus cate o caramida in constructia personalitatii noastre, sper eu, blanda si milostiva, smerita si iubitoare.
Ceea ce voiam sa spun initial este un rod al imaginatiei mele neinfranate. Imi trecuse prin minte sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca ne-a facut intregi. Suntem intregi. Suntem capabili sa ne descurcam singuri. Nu trebuie sa depindem unii de altii. Dumnezeu nu ne-a creat bucati. Eu sunt un picior, tu esti o mana. Haide sa fim impreuna din necesitate. Nu! Dumnezeu ne-a creat din marea Lui iubire, intregi, sa ne putem iubi unii pe altii, nu sa ne folosim unii de altii. Haideti sa il iubim pe Dumnezeu macar asa cum odata obisnuiam sa iubim pacatul. Si cu nadejde poate vom spori in iubire si vom naste din ea copii vii, veseli si cumpatati.
Iertare pentru indrazneala!
Ceea ce voiam sa spun initial este un rod al imaginatiei mele neinfranate. Imi trecuse prin minte sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca ne-a facut intregi. Suntem intregi. Suntem capabili sa ne descurcam singuri. Nu trebuie sa depindem unii de altii. Dumnezeu nu ne-a creat bucati. Eu sunt un picior, tu esti o mana. Haide sa fim impreuna din necesitate. Nu! Dumnezeu ne-a creat din marea Lui iubire, intregi, sa ne putem iubi unii pe altii, nu sa ne folosim unii de altii. Haideti sa il iubim pe Dumnezeu macar asa cum odata obisnuiam sa iubim pacatul. Si cu nadejde poate vom spori in iubire si vom naste din ea copii vii, veseli si cumpatati.
Iertare pentru indrazneala!
Dragostea nu este asemănarea dintre două persoane, ci misterul dintre ele.
Asa spune John Fowles in romanul Magicianul, roman despre care am auzit recent ca a creat furori in Romania dinainte de 1989. L-am luat din biblioteca sa il citesc special ca sa pot contrazice citatul din titlu pe toata raspunderea si nu doar de dragul de a-mi expune punctul de vedere pe care eu il consider corect, moral si adevarat.
Asa ca desi am deschis postarea cu o alta intentie, o voi intrerupe pana cand voi termina de maturat cu privirea paginile prafuite ale cartii lui Fowles.
Zile pasnice!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
