A se citi cu mansuetudine

    Ce pozitie nedemna de a vorbi de lucruri mari am in acest moment: intinsa in pat, prada gravitatiei terestre, cu gambele ridicate jucaus la 90 de grade, incrucisate intre ele. Iertare Creatorului nostru pentru lenea mea patimasa. Sunt neputincioasa dar totusi am ceva de spus. Ca oricine in aceasta lume. Chiar am constatat ca exista asa multi oameni care se pricep la vorbe. Foarte multi. Imi redescopar vechi prieteni care impletesc cuvinte frumoase in propozitii interesante. Am impresia uneori ca si sufletul lor e la fel, frumos si interesant. Poate ca e desi nu il conditioneaza nimic. Simt deja ca logica initiala se transforma intr-o subiectiva dorinta de a "trancani" la acest perete gol. Desi, marii scriitori (si micii) au "trancanit" in fata filelor goale, inchisi intre 4, 5 pereti, trudind sa culeaga reusite idei din mintea lor inzestrata si bine educata. Ce indrazneala sa compar randurile acestea izvorate dintr-o inspiratie temporara care nu imi apartine cu marile scrieri ale unor maini ce au tocit penite si stilouri, ce au sadit cultura in primavara vietii ca sa o poata culege in toamna existentei, care au muncit si au iubit cuvantul frumos. Sa le multumim dar acestor oameni ca ne-au impartasit gandurile, scrierile, deosebitele povesti si poezii care ne-au consolidat uneori ideile proprii si care au pus cate o caramida in constructia personalitatii noastre, sper eu, blanda si milostiva, smerita si iubitoare.

    Ceea ce voiam sa spun initial este un rod al imaginatiei mele neinfranate. Imi trecuse prin minte sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca ne-a facut intregi. Suntem intregi. Suntem capabili sa ne descurcam singuri. Nu trebuie sa depindem unii de altii. Dumnezeu nu ne-a creat bucati. Eu sunt un picior, tu esti o mana. Haide sa fim impreuna din necesitate. Nu! Dumnezeu ne-a creat din marea Lui iubire, intregi, sa ne putem iubi unii pe altii, nu sa ne folosim unii de altii. Haideti sa il iubim pe Dumnezeu macar asa cum odata obisnuiam sa iubim pacatul. Si cu nadejde poate vom spori in iubire si vom naste din ea copii vii, veseli si cumpatati.
 



                                                                                                                       Iertare pentru indrazneala!